Psihologi in Constanta

Dezvoltarea cunoașterii la copii pendulează între protecție intensă și explorare neghidată. Doar explorarea fără o susținere corectă din partea părinților nu este eficientă. Un copil nu are capacitatea să se ghideze singur în diferențierea lui față de familie. Pe de altă parte nici limitele rigide din partea părinților nu îi permit copilului diferențierea de familie, de aceea în etapele următoare de dezvoltare îi va fi dificil să își dea voie să exploreze în construirea identității de sine sau a competenței.
Explorarea neghidată înseamnă un copil care crește cu puține reguli și explorarea devine regula principală a fiecărei zile, fără să existe consecințe clare ale lucrurilor pe care le face nepotrivit. Așa copilul ajunge să stea cu orele pe device-uri, să nu aibă un program al meselor, să aibă perioade în care este dus sau nu la grădiniță, jocul cu părinții este după regulile copilului, iar părinții sunt prezenți mai mult pentru a face pe plac copilului decât pentru ghidaj.
În acest caz copilului îi va fi greu să se raporteze la lume și la ceilalți apărând de cele mai multe ori furia, frustrarea care în general se manifestă asupra familiei, ducând la opoziționism din partea acestuia. Dar toate acestea se răsfrâng tot asupra copilului fiindu-i greu să se adapteze la grădiniță sau la școală pentru că lucrurile nu se întâmplă cum vrea el.
Aceștia pot fi copiii care poartă cu ei suferința neacceptării și respingerii celor din jur. Vindecarea vine din mișcarea de la prea multă explorare înspre norme.
Pe de altă parte copiii care au avut prea multe limite și reguli, cu puține libertăți de negociere se simt nevăzuți și neascultați în nevoile lor de explorare. Aceasta poate să apară fie din dorința de control a părintelui și de a crește „corect” un copil, fie din anxietatea părintelui când vine vorba de explorare. Și în acest context poate apărea frustrarea, iar discrepanța dintre dorința de explorare bazată pe dezvoltarea normală a creierului și un mediu rigid poate produce anxietate, mai ales dacă mesajele pe care le percepe copilul vin din zona fricii. Astfel copilul dezvoltă credința că „lumea este un loc periculos”.
Copilul va ajunge în etape ale vieții cu nevoia neînplinită de explorare, dar și cu multă frică din prea multă protecție sau norme.
Vindecarea vine din expunerea graduală la lucruri care nu sunt în controlul și confortul lui și prin învățarea că acele credințe și experiențe limitative cu care a crescut nu definesc existența, ci doar o parte a vieții lui. Mișcarea va fi dinspre prea multe norme spre explorare.
Acestea sunt capetele de spectru în ceea ce privește explorarea, fiecare copil se dezvoltă în funcție de familia din care face parte și pendulează între protecție intensă și explorare neghidată, după modul în care părinții încearcă să vindece „rănile copilăriei lor”.
De aceea este de ajutor psihoterapia pentru părinți, dar și consilierea de tip „parenting” care îi ajută și îi susține pe aceștia în demersul de educație al copiilor.